Manastirea Suzana

Mănăstirea Suzana este situată într-un fermecător cadru natural, pe Valea Teleajenului, la 760 metrii altitudine, la 14 kilometri nord de Maneciu si 40 kilometri nord de Valenii de Munte.

In 1908, Alexandru Vlahuta scria despre manastire ca ,,Suzana e aşezată într-o poiană frumoasă, pe o frunte de dâmb, sub care se azvârl în Teleajen pârâul Stanca din dreapta şi Epuraşul din stânga, tăind pe braniştea văii o cruce de argint’’.

Mănastirea a fost fondată în 1740 de către Stanca Ariscu, o femeie înstarită din Săcelele Braşovului (în călugărie luând numele de Suzana), ea fiind şi prima stareţă a mănăstirii. Aceasta a ridicat o bisericuta din lemn in poiana de langa raul Teleajen.

Planul bisericii este treflat, iar zidurile ei sunt împodobite cu chenare simple. Pe latura dinspre sud se afla arhondaria, o clădire elegantă ce se distinge printr-o originală prispa împodobită cu coloane şi arcade treflate.

Biserica pastreaza stilul arhitecturii mun­tenesti. Este in forma de cruce compartimentata in Altar, naos si pronaos. Naosul nu este delimitat de pronaos, formand un spatiu comun. Pridvorul este inchis, cu plafonul pictat. Are trei turle, una pe naos si doua pe pronaos. Ferestrele sunt mari, prevazute cu grilaj metalic. Sunt doua ferestre in naos (cate una pe fiecare parte) si 4 in pronaos. Tampla din lemn este sculptata cu motive florale. Biserica are unele icoane imbracate in argint aurit.

Pictura bisericii, in ulei, este opera maestrului Petre Nicolau din Ploiesti, unul dintre cei mai buni ucenici ai marelui pictor Gheorghe Tattarescu. Cu prilejul reparatiilor facute bisericii in 1976, pictura a fost restaurata de Gh. Vanatoru, cu cheltuiala manastirii.

Curtea interioara a manastirii respira larg, dar cladirile tin una de cealalta, alcatuind un spatiu compact, menit sa reziste. Partea libera este pavata cu lespezi de piatra. Manastirea are si un muzeu in care putem vedea o colectie de icoane pictate pe lemn si sticla, numeroase carti vechi, obiecte de cult.