Un brasovean a descoperit ruinele unei fortificatii si o cruce masiva pe Muntii Tataru
Sursa: Adevarul
O fortificaţie din epoca Medievală şi o cruce de piatră ar putea deveni obiective turistice.
Un braşovean pasionat de arheologie susţine că a descoperit o fortificaţie la 1.400 de metri altitudine, în Vârful lui Crai, dar şi o cruce inscripţionată cu stema Ţării Româneşti.
Vlad Totoianu a descoperit până acum zece situri de interes istoric în Braşov, dar nu vrea să se oprească aici. Este creatorul conceptului de turism arheologic şi visează să aducă istoria mai aproape de oameni.
În urmă cu aproape o lună, Vlad a bătut munţii împreună cu câţiva prieteni şi a descoperit o fortificaţie situată pe Drumul Roman, în zona Drajna – Vama Buzăului – Magheruş, despre care presupune că datează din Epoca Migraţiilor.
În aceeaşi zonă, Vlad a descoperit o cruce de piatră, de 350 de kilograme, importantă pentru simbolul Ţării Româneşti, „Acvila Cruciată între Soare şi Lună”, actualul simbol naţional.
„Când am ridicat-o de la pământ, destul cât să văd puţin sub ea că este scrisă, eram euforic. Când am distins Acvila a fost cutremurător, asemanea unei naşteri, numai că se năştea o piatra şi noi eram moşii, nu moaşele”, povesteşte, cu entuziasm, Vald.
O cruce asemănătoare celei descoperite de Vlad se află pe mormântul Reginei Maria, de la Balcik.
Descoperiri importante
Vlad a propus Primăriei Ceraşu, localitatea de care aparţine presupusa fortificaţie să introducă aceste obiective în lista celor promovate pe platforma Intramuros, înfiinţată de Vlad pentru a promova turismul arheologic. Zona în care au fost făcute descoperirrile se mai numeşte şi Tabla Buţii, o trecătoare montană la înălţimea de 1340 metri, în Carpaţii de Curbură.
Pentru a se asigura că descoperirile sale sunt reale, Vlad le-a cerut părerea arheologilor de la Muzeul Judeţean Prahova. „În zona dintre satul Slon şi plaiul de la Tabla Buţii sunt semnalate încă din secolul al XIX-lea, de către Cezar Boliac, o serie de fortificaţii.
Unele dintre acestea au fost cercetate prin săpături sistematice, dar nu se cunosc foarte multe informaţii, cum ar fi, de exemplu, cetatea cercetată de Boliac pe Dealul Grohotişului în apropierea Vârfului lui Crai”, a declarat dr. Bogdan Ciupercă, arheolog la Muzeul Judeţean Prahova.
În ceea ce proveşte crucea de piatră, specialiştii vor face demersuri pentru a include crucea de hotar a Ţări Româneşti pe Lista monumentelor istorice ale Judeţului Prahova.
Descoperirile arheologice de la Posesti
In anul 1959 in localitatea Posesti din judetul Prahova a fost la un pas de a deveni celebra, datorita unor descoperiri arheologice, care datau dintr-o perioada mult anterioara civilizatiei dace.
Intre acestea insa, doua aveau sa atraga atentia specialistilor. Si sa dispara fara urme, din cauza unui activist de partid comunist. Prima descoperire avea o vechime de aproape 10.000 de ani si consta dintr-o serie de cuptoare facute dintr-un fel de caramida tare, imbinata printr-un procedeu necunoscut. Si mai ciudat a fost faptul ca toate acele cuptoare erau unite printr-un horn ceramic, modelat, care trecea de la unul la altul. A fost cel mai vechi sistem de incalzire centrala, cunoscut in lume.
A doua descoperire a fost un femur de aproape 80 cm lungime si un craniu de cateva ori mai mare decat cele obisnuite, lucru care i-a uimit pe cei care, din gresala, le-au descoperit. Pentru ca oasele respective apartineau unui humanoid de trei metri.
Sursa: http://www.secretelefemeilor.ro/enigma-de-la-posesti.html
Originea toponimica a denumirii Tigailor din Ciucas
ŢIGÁIE, ţigăi, adj. (Despre lână) Scurtă şi creaţă, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creaţă şi mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producţia de lână semifină, de carne şi lapte; oaie din această rasă. – Et. nec.
Sursa: DEX ’98
Denumirea a fost dată probabil de ciobani asemanând puzderia de stânci din jurul vârfului Ţigăilor cu o turmă de oi.
Din nefericire s-a împământenit denumirea de Tigăi luată din harţile din anii 60 ce nu erau scrise cu diacritice.
Originea denumirii Vaii Berii
Deşi numele de “Valea Berii” ne duce cu gândul la bere, denumirea nu are nici o legătură cu aceasta.
Unii spun că datorită numarului mare de cascade pe care le parcurge pârâul Berii apa ar face spumă precum Berea, de aici a aparut legatura prezentată în paragraful de mai sus.
O altă teorie susţine că denumirea provine din limba cumană, dar dovezile istorice infirmă acest lucru deoarce cumanii (populaţie migratoare) se pare că nu au ajuns în aceste locuri.
Cel mai probabil denumirea este un antroponim de la numele Bera, nume de origine slavă, aşa cum în zona Petroşaniului există peştera Bolii unde desigur nu există nici o boala numele fiind un antroponim al numelui Bola sau Bolea de tot de origine slava.
Această teorie se confirma studiind harţile vechi din aceasta secţiune pe care valea se numeşte valea Berei şi nu valea Berii.
Unii localnici povestesc de o ursoaică numită de ei Bera ce-şi avea sălaşul undeva în această vale.
