Personalitati ale Vaii Teleajenului: Nicolae Tonita

Pictorul Nicolae Tonitza s-a nascut la Bârlad la 13 aprilie 1886 , a urmat la Iasi, Academia de arte frumoase, apoi in 1909-1911, la Paris, frecventeaza ateliere si studii dupa pictori celebrii. A fost un pictor şi grafician român, interpret al “tristeţelor luxuriant colorate” şi al unor sincere simţăminte de revoltă mocnită şi îndelung resemnată.

Nicolae Tonitza a fost primul dintre cinci copii ai Anastasiei şi ai lui Neculai Toniţă. În 1902 părăseşte Bârladul pentru a se înscrie la Şcoala naţională de Belle-Arte din Iaşi, avându-i printre profesori pe Gheorghe Popovici şi Emanoil Bardasare,însâ nu va putea să îşi ia diploma de absolvire deoarece participă în ultimul an la o grevă a studenţilor.

În 1903 cunoaşte Italia, în cadrul unei excursii a studenţilor de la Arheologie din Bucureşti. Vacanţa următoare rămâne în ţară, unde, împreună cu alţi colegi, zugrăveşte biserica din sat.

Din 1908 urmeaza cursurile Academiei regale bavareze de arte frumoase de la Munchen, iar din 1909 pana in 1911, la Paris, frecventeaza ateliere si face studii dupa pictori celebri.

Influenţa preocupărilor din epocă nu întârzie să-şi pună amprenta în opera tânărului artist, pe care calităţile de colorist îl fac să găsească repede drumul spre originalitate. Problemele impresionismului, cuceririle postimpreşionistilor şi compoziţia din stilul belle époque îi vor determina hotărâtor opţiunile estetice. Pictează peisaje, portrete şi compoziţii, pe care le expune în atelierul său din Montparnasse.

Grafica sa este plină deseori de dramatism (a colaborat la numeroase reviste ale vremii: “Rampa”, “Flacara”, “Clopotul”, “Hiena” etc.) si articolele – comentarii culturale si sociale – sunt marturii ale participarii intense la viata epocii.

În pictura sa putem remarca pisajele dobrogene, portretele de clovni, de copii, de tinere femei, naturile statice pline de caldura si compuse in planuri mari, urmarind jocul tandru al luminii pe obiecte, in tonuri vibrante.

În 1911 se reîntoarce în ţară şi participă la expoziţia „Tinerimii artistice”. Termină cursurile Şcolii naţionale de Belle-Arte şi obţine prin concurs certificatul de „pictor bisericesc”. Va zugrăvi bisericile din Scorţeni, Silişte, Poeni sau Biserica Sfantul Spiridon din Vălenii de Munte.

Mobilizat şi trimis pe front, cade prizonier în luptele de la Turtucaia.

În 1924 expune la Bienala din Veneţia, iar un an mai târziu se retrage din asociaţia „Arta Română” şi intemeiază „Grupul celor patru”.

În perioada 1921-1924 locuiește la Vălenii de Munte. Devine redactor la revista Artele Frumoase.

În 1922 călătorește în Transilvania, unde îl cunoaște pe pictorul sătmărean Aurel Popp, cu care se va împrieteni și va purta o vastă corespondență.

La începutul anilor 30 era considerat „cel mai de seamă” pictor român în viaţă şi expunea intens şi în străinătate: Barcelona, Amsterdam, Bruxelles.

În 1933 ocupa catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iaşi iar în 1937 devine rector al Academiei.

Personalitati ale Vaii Teleajenului: Geo Bogza

În anul 1926 se stabilește la Bustenari, județul Prahova, iar în anul 1928, Geo Bogza editează, ca director, revista “Urmuz“.

În anul 1966, începe colaborarea săptămînală la revista, “Contemporanul” iar în anul 1978 este ditins cu “Marele Premiu” al “Uniunii Scriitorilor”.A fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, autor al cîtorva din textele ei definitorii (Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la “ciorchinul de negi” al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion.

Personalitati ale Vaii Teleajenului: Radu Tudoran

Radu Tudoran s-a nascut in 1910 la Blejoi si este celebru pentru romanele de mare succes: Toate pânzele sus (1954) și Un port la răsărit (1941).

Toate romanele sale au avut mare succes, au fost publicate in peste 1, 5 milioane de exemplare.

Radu Tudoran, pe numele său adevărat Nicolae Bogza, fratele lui Geo Bogza, a avut o puternica nostalgie față de călătoria pe mări pe care probabil a  moștenit-o de la tatăl său, Alexandru Bogza, funcționar al marinei comerciale.

După ce termină Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu în anul 1930 și, apoi, Școala Militară de Ofițeri de la Sibiu în anul 1932 activează timp de șase ani, (1932 – 1938), ca ofițer al Armatei Române.

Renunță la cariera militară în anul 1938, an în care debutează cu un reportaj în revista „Lumea românească”, condusă de Zaharia Stancu. Tot atunci, își schimbă numele literar din Nicolae Bogza în Radu Tudoran, pentru a nu sugera nici un fel de legătură directă cu fratele său.

În 1940 i-a apărut prima carte, volumul de nuvele Orașul cu fete sărace. În anul următor, 1941, îi apare romanul Un port la răsărit, roman care nu a fost remarcat de critica literară decât cu mare întârziere și, mai apoi, din motive politice, trecut în conul de umbră al uitării. Din păcate, din cauza războiului, și apoi după instaurarea comunismului în România, acest roman avea să fie complet ignorat din două motive, care erau total opuse politicii noului regimului de la București controlat de Kremlin. Unul era spațiul evocat, Basarabia iar al doilea era, desigur, analiza lucidă, necruțătoare și critică a lumii pan-slaviste, adică a lumii aflate sub controlul rus-sovietic.

Radu Tudoran a scris articole în care critica în mod egal extremismul de dreapta, dar și politica Uniunii Sovietice.

Tot în această perioadă tulbure pentru România, 1945 – 1947, a continuat să scrie și să publice, a strâns bani, s-a stabilit la Brăila, și a construit o corabie cu care voia să plece în lume.

Spre sfârșitul anului 1947, când controlul sovieticilor asupra României devenise total, totuși, nu este supus nici persecuțiilor și nici raidurilor Securității sau închisorii.

Aflat în conul de umbră al dizgrației alege traducerile, în special din autori ruși și sovietici, ca mijloc de menținere a contactului cu literatura și ca mijloc de existență.

Revine pe scena literară cu un roman pentru tineret, Toate pânzele sus! în anul 1954, care devine aproape instantaneu un succes răsunător la publicul de toate vârstele, aprinzând imaginația a milioane de tineri români pentru câteva generații. Romanul, scris cu mare talent narativ și descriptiv, este puternic influențat de pasiunea pentru aventură a autorului. Descrie călătoria pe care Radu Tudoran nu a mai putut să o facă în 1948, deși corabia sa, propria sa goeletă „Speranța”, fusese construită și îl aștepta să plece în jurul lumii.

Cu banii ontinuti din romane, scriitorul și-a construit din nou o ambarcațiune pentru excursii, mai mică însă decât prima sa corabie, pentru că aceasta era destinată unor călătorii mult mai puțin temerare.

A mai scris si ciclul de șapte romane Sfârșit de mileniu. Sfârșit de mileniu este o frescă complexă a societății românești a secolului XX, fiind ciclul căruia talentatul prozator i-a închinat toată puterea sa creatoare a ultimilor săi 20 de ani de viață.

În ultimul an al vieții lucra la al șaptelea roman din ciclul Sfârșit de mileniu, Sub zero grade, în care era vorba de perioada de ocupatie sovietică, din 1944 și pînă în 1953.

A murit în dimineata zilei de 18 noiembrie 1992, la Spitalul Fundeni, din cauza unei boli a arterelor, după mai multe intervenții chirurgicale care n-au reușit să-l salveze. Fratele său mai mare, Geo Bogza, a murit un an mai tîrziu.

Personalitati ale Vaii Teleajenului: Nicolae Iorga

Nicolae Iorga s-a nascut in 1871 in Botosani intr-o familie cu origini aromane (veniti din zona Pindului, Grecia de Vest), mama sa, Catinca Iorga era casnica iar tatal sau, Nicu Iorga era de profesie avocat.

Ii poarta numele cel mai mare institut de istorie al tarii, cateva licee (printre care si colegiul din Valenii de Munte) strazi, cel mai semnificativ amfiteatru al Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii din Bucuresti. Toate acestea nu sunt decat forme exterioare ale prestigiului recunoscut al istoricului. In randurile de mai jos propun sa descoperim mai multe despre marele savant.

Studii:

După studii elementare și gimnaziale in Botosani, a urmat cursurile Liceului Național din Iași. A absolvit Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma “magna cum laude”, apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul (1893) la numai 23 de ani.

Activitate academica

La varsta de numai 23 de ani, Nicolae Iorga a devint profesor suplinitor, iar din 1895 a fost titular la catedra de Istorie a Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii din Iasi. In 1928 a fost ales decan al Facultatii de Litere si Filosofie, iar anul următor, a fost ales rector al Universitatii Bucuresti. Din 1908 a tinut cursuri de vară la Valenii de Munte.

Actvitatea politica

N. Iorga a fost initiator si animator de scurtă durata al unui naţionalism antisemit, Nicolae Iorga a manifestat un respect excesiv fata de institutia monarhica justificand pana la urma si autoritarismul monarhic si insturarea dictaturii carliste in 1938.

Chiar daca a fost o scurta perioada de timp prim-ministru, Nicolae Iorga nu a contat foarte mult in viata politica a tarii, marii lideri politici ai vremii l-au ocolit sau nu l-au inteles.

Asasinarea lui Nicolae Iorga

Lucrari:

Iorga este autorul a 1003 volume, 12755 articole si 4963 recenzii.

Istorie:

Studii și documente cu privire la istoria românilor, în 25 volume

Istoria imperiului otoman în 5 volume

Istoria românilor în 10 volume

Poezii si drame istorice: Învierea lui Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi și altele

Volume memorialistice: Oameni cari au fost, O viață de om, așa cum a fost
Istorie literara:

Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea;

Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688;

Istoria literaturii românești în veacul al XIX-lea, de la 1821 înainte.

În legătură cu dezvoltarea culturală a neamului;

Istoria literaturii românești

Istoria literaturii românești contemporane;

Istoria literaturii românești. Introducere sintetică (1929).

Pentru a citi mai in detaliu despre Nicolae Iorga va recomand:

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_Iorga#Originea._Studiile

Iata un mic fragment dintr-o cuvantare a lui Nicolae Iorga din anii 30 pentru poporul roman. Mesajul este mai mult decat actual.

Next Page »